Pardoselile din lemn masiv au fost, sunt si vor fi finisaje de lux. Aparute din necesitatea cresterii gradului de confort, pardoselile din lemn, erau realizate din elemente cioplite din lemn, protejand locuinta de frig si asigurand un anumit grad de confort.

        Istoria pardoselilor din lemn . Solomon, regele lui Israel, Louis al II-lea, Printul de Conde, fara a uita de regele soare, care a pasit in fiecare zi pe pardoselile sculpturale ale Chateau de Versailles. Numita initial podea, primeste numele de parchet in timpul domniei lui Louis XIV. Primele podele realizate din lemn, au fost descoperite in Templul din Ierusalim, locuit de regele lui Israel si fiul lui David, Solomon, care a domnit intre ani 970 – 931 I.Hr. Potrivit expertilor, podelele din lemn care acopereau Hekal, sala de reuniune  din marele templu, erau confectionate din lemn de cedru iar altii sustin ca fiind lemn de chiparos, podele, care au fost impodobite cu aur masiv. Solomon a adus mesteri sa sculpteze , printer altele, ramuri de palmier.

O anecdota interesanta, construirea Templului Regelui Solomon ar fi condus la diferentierea formala intre dulgheri si tamplari. Pana atunci tamplarii erau numiti dulgheri. In Evul mediu utilizarea lemnului devine comuna fiind realizate “pardoseli tamplaresti”- termenul de parchet nu intrase in limbajul comun, sau taiat placi de stejar care s-au folosit pentru Camera Comunelor din Londra si in multe castele regale. In aceasta perioada “pardoselile tamplaresti” erau realizate din elemente din lemn fixate pe grinzi care inlocuiau lespezile de piatra din casele domnilor. Nebunia arhitectilor pentru acest nou mod de acoperire a pardoselilor a dat impulsul realizarii multor cladiri importante dar beneficiarii faceau parte exclusiv din randul celor foarte bogati.

       Incontestabil rangul social era asociat unei pardoseli din lemn de stejar. In timpul regelui Ludovic al II-lea, Print de Conde, in unul din portretele sale realizate la Chateau de Chantilly si conservat la Victoria and Albert Museum din Londra, apare clar un parchet avand un aranjament deosebit care si astazi poarta denumirea de “parchet Chantilly” stralucitor si foarte bine imbinat. Termenul de parchet a fost oficializat in timpul regelui soare. Primul castel cu pardoseli din lemn a fost realizat la cererea lui Nicolas Fouquet, chestorul finantelor regelui Ludovic al XIV-lea, la castelul Vaux-le-Vicomte. Realizat din panouri de stejar cu motive si asamblat din frize realizate la fata locului, aceasta pardoseala cu elemente diagonale fixate intr-un cadru este o adevarata opera de arta. La curtea regelui Ludovic al XIV-lea sala de sedinte se numea “parquet”- diminutivul pentru parc. Sala avand parchet din lemn, in timp, cuvantul a capatat si aceasta semnificatie. Aceaste frumoase placi vor veni apoi sa impodobeasca pardoselile de la Palatul Versailles, inclusiv Petite Galerie. Nicodemus Tessin, architect la curtea regala, de origine suedeza , certifica in anul 1693 prezenta parchetului  realizat dintr-o piesa sau asamblat din mai multe piese folosit pentru pardoseli. O alta lucrare de prestigiu este impodobirea etajelor castelului Maisons Laffitte Castle. Alcatuit din modele in forma de stea, acest parchet a primit numele de parchet cu intarsia.

De asemenea la Fontainebleau camera regelui era impodobita cu o podea avand incastrate decoruri asemenatoare unor flori mari de crin. In zilele noastre vom vorbi despre “parchet Versailles”,”parchet mozaic”, “parchet Chantilly” si asa mai departe.

Practic aceste secole au influentat decisiv evolutia parchetului dezvoltandu-se tehnici de fabricatie, montaj si finisare la care s-a ajuns astazi. Finisarea parchetului se realiza prin frecarea cu nisip, procedeu care se realiza doar in  casele celor mai bogati oameni, ceilalti care –si permiteau pardoseli din lemn foloseau placi din lemn neslefuite, eventual vopsite si batute in cuie. Perioada coloniala din secolul 17 si 18 a cunoscut o dezvoltare a parchetului in America de Nord, datorita abundentei de materie prima – lemnul -  din aceasta zona. Americanii isi puteau permite sa renunte la pardoselile de pamant si sa se bucure de caldura si confortul parchetului din lemn. Acesta nu era finisat cu nisip, ca in Europa, deoarece era facut din esente mai moi, iar slefuirea se facea in timp, pe masura ce era folosit. In secolul 19 au inceput sa apara tot mai multe modele de parchet. Metodele de intretinere a parchetului masiv au devenit mai sofisticate , incluzand pe langa frecarea cu nisip, si frecarea cu ceara, pentru a da luciu.

Inceputul secolului XX datorita dezvoltarii industriale a condus la dezvoltarea  productiei industriale a parchetului, apare frezarea lamba si uluc. In  aceste conditii pretul devine accesibil pentru o masa mult mai mare de clienti. Intr-un cuvant productia parchetului masiv devine industrie. In anul 1941 apare parchetul stratificat care prinde avant abia dupa anii 1970, acesta fiind prelucrat cu precizie mult mai mare, ajungandu-se inclusiv la finisarea cu lacuri UV, scazand in acest mod costurile de montaj si costurile de productie. De asemeni se produc schimbari majore si in ceea ce priveste montajul, fixarea in cuie pe strat de scanduri de rasinoase este abandonat in favoarea lipirii direct pe stratul de beton.

        Finisarea parchetului masiv cunoaste o evolutie accelerata, practic de la pardoselile nefinisate , s-a ajuns astazi la finisaje realizate cu lacuri ecologice pe baza de apa, mult mai rezistente comparativ cu lacurile clasice.     Finisajele moderne se realizeaza astazi folosind de asemeni uleiuri din rasini naturale.

        Parchetul masiv din lemn de stejar reprezinta una dintr-e solutiile cele mai bune pentru acest tip de finisaj, un lemn nobil din care se realizeaza piese de mobilier de cea mai buna calitate. In prezent lemnul de stejar este cel mai folosit lemn in industria pardoselilor ocupand aproape 60% din totalul speciilor folosite pentru producerea acestora. Alternativa la lemnul de stejar a fost cautata mai mult datorita nuantelor diferite a lemnului respectiv, astazi folosind tehnologii noi de finisare ne putem bucura de un spectru incredibil de culori folosind lemnul de stejar, exploatand caracteristicile acestui lemn se obtin efecte incredibile. Parchetul masiv din stejar pe langa calitatile estetice si de utilitate practica, realizeaza o izolare termica  foarte buna reducand foarte mult cheltuielile cu incalzirea locuintelor